Poate AI combina toate religiile și faptele din lume și crea o singură religie globală unificatoare ?

S-ar putea vreodată să distileze tradițiile spirituale și cunoștințele factuale ale lumii într-o singură credință universală? Chiar și cel mai avansat AI nu are judecata necesară pentru a crea o nouă religie de la zero, însă puterile sale analitice pot lumina teme recurente din texte și doctrine care merită explorate.

Background

Sistemele de inteligență artificială sunt capabile să analizeze scripturi religioase, tratate filozofice și înregistrări istorice pentru a detecta porunci morale comune, arhetipuri narative și motive metafizice. Cercetătorii în domeniul religiilor comparate au catalogat de mult timp astfel de similitudini interculturale — de la Regula de Aur din creștinism, islam, hinduism, budism și confucianism până la schemele escatologice tripartite întâlnite în tradițiile zoroastriste, abrahamice și dharmice. Proiecte precum Proiectul Pluralism de la Harvard, sondajele multiconfesionale ale Pew Research Center și Stanford Encyclopedia of Philosophy oferă depozite structurate ale acestor descoperiri. Cu toate acestea, transformarea modelelor identificate într-un sistem doctrinar coerent necesită alegeri normative — cu privire la statutul ontologic al acelor modele, autoritatea obligatorie a principiilor propuse și ritualurile prescrise — care depășesc simpla sinteză a datelor. Principalele cadre etice pentru inteligența artificială (de ex., IEEE Ethically Aligned Design 2019, Grupul de experți de nivel înalt al UE privind IA 2019, Recomandarea UNESCO privind etica IA 2021) se abțin în mod explicit de la a emite verdicte teologice, subliniind că arhitecturile încărcate de valori rămân apanajul factorilor de decizie umani. Precedentele istorice ale mișcărilor sincretice — mithraismul care îmbină elemente persane, grecești și romane, sikhismul care sintetizează firele hinduse și islamice, Cao Đài care unește confucianismul, taoismul, budismul, creștinismul și islamul — arată că chiar și sintezele conduse de oameni se bazează pe contexte socio-politice contingente, mai degrabă decât pe obiectivitatea algoritmică.